CREDINȚĂ – TRASEE DE SUFLET

 

DUHOVNICUL MULTIMEDIA

Tehnologia de ultima ora in domeniul IT a facut primii pasi in Biserica Ortodoxa romaneasca, gratie unui preot ardelean. In satul Lita, comuna Savadisla, judetul Cluj, parintele Iuliu Gorea a gasit o metoda inedita de a-si atrage enoriasii la biserica, prezentand capitole din Biblie sub forma de videoclipuri. Totodata, el a realizat o arhivă multimedia cu testamentele credinciosilor din parohie. De sambata mortilor, satenii isi pot revedea, la un televizor instalat in fata altarului, rudele decedate. Pe vremea lui Ceausescu, pasiunea pentru tehnica l-a adus in vizorul Securitatii, fiind urmarit pentru ca si-a construit un deltaplan motorizat. Povestea vietii lui ar putea fi un fascinant scenariu de film.

„Viata religioasa dusa de parintii mei a pus o amprenta puternica in inima mea”

Parintele Iuliu Gorea s-a nascut la data de 1 iulie 1950, in localitatea Sanmihaiul de Campie, jud. Bistrita-Nasaud. Parintii, Liviu si Irina, erau foarte evlaviosi. Desi locuiau la 3,5 km de sat, ei nu lipseau niciodata de la biserica. Indiferent de vreme, ploaie, noroi sau zapada, il luau pe micutul Iuliu in brate si mergeau impreuna la biserica. Acest mod de viata s-a imprimat adanc in sufletul copilului. „Viata religioasa dusa de parintii mei a pus o amprenta puternica in inima mea“, marturiseste preotul. „Dar nu am dat din prima la Teologie, ci la Politehnica, de unde am picat, pentru cateva sutimi. Atunci mi-am dat seama ca trebuia sa ma indrept catre religie. Am plecat la Manastirea Nicula, unde m-am pregatit cu staretul de atunci, Serafim Maciuca. Un lucru extrem de important pentru mine, care m-a marcat profund si mi-a creat un mod de viata mai tarziu, a fost „stilul” in care m-a pregatit staretul. El isi insotea expunerile cu diferite proiectii de diapozitive. Asa s-a facut ca, in doar o luna, am reusit sa retin cu usurinta foarte multe lucruri. Am dat examen si am intrat la Facultatea de Teologie din Sibiu. Dupa 4 ani, in vara anului 1973, eram Licentiat in Teologie”. In anul urmator, Iuliu Gorea a fost hirotonit pe seama parohiei Sannicoara, aproape de Cluj, unde a stat 3 ani. De la Sannicoara si-a cerut transferul, in vara anului 1977, la parohia Lita (la 23 km S-V de Cluj), unde activeaza si astazi. Preotul are o familie frumoasa, de care este foarte mandru. Este casatorit cu Elena Gorea, invatatoare la Scoala nr. 20 din Cluj-Napoca. Dumnezeu le-a dat doi copii minunati. Fata, Gratiela Elena, licentiata in Teologie si Filologie, este preoteasa in Bobalna si activeaza la scoala de acolo. Baiatul, Decebal Iuliu Liviu este masterand la Facultatea de Teologie din Cluj. Conduce Grupul Coral ,,Sfantul Apostol Andrei”, cu care concerteaza in tara si strainatate.

Pe urmele lui Sergiu Nicolaescu

La al doilea Craciun petrecut in Lita, in 1978, parintele Iuliu Gorea a facut primul spectacol religios. A pus in scena o piesa simpla, „Irozii”, jucata de copii. Vazand succesul pe care l-a avut, preotul a hotarat ca pentru Craciunul urmator, cel din 1979, piesa de teatru sa fie mai complexa, sa includa trucaje, costume si efecte de scena. „In ceea ce priveste munca de operator si regizor nu m-am multumit doar cu notiunile pe care le puteam obtine din cartile de specialitate. Profitand de un concediu, am studiat o vreme felul in care lucra Sergiu Nicolaescu. El filma pe atunci in platourile de la Buftea «Wilhelm Cuceritorul», o coproductie englezo-romana. O mica «atentie» acordata portarului si acesta m-a «plasat» printre electricienii de pe platou. In cateva zile am invatat tot ceea ce imi trebuia pe moment si, o data intors acasa, am aplicat cele vazute”. De-a lungul timpului, preotul si regizorul Iuliu Gorea s-a confruntat si cu probleme de ordin tehnic. „In toiul unor filmari, cand urmaream un sir de calareti romani, aparatul de filmare s-a defectat. Eu ii filmam paralel, instalat fiind pe portbagajul unei Dacii si protejat de o centura de siguranta. Insa pentru aparat nu prevazusem nimic. Din cauza socurilor, linia optica s-a defectat. L-am dus la diferite ateliere de specialitate, dar nu s-a mai putut repara. Eram tare suparat! Insa nu m-am lasat batut! Am cumparat alt aparat. Cu ajutorul lui Dumnezeu, filmarile, spectacolele si toate cele programate am putut sa le fac la timp”. Filmul turnat atunci, „Implinirea Proorocirilor”, era o parte dintr-un spectacol, care trata drumul facut de Iosif si Fecioara Maria de la Nazaret la Betleem, ca sa se inscrie. A avut un succes atat de mare incat preotul a fost solicitat sa-l proiecteze si pentru credinciosii altor biserici din apropiere.

Cutia milei multumeste celui care pune un ban in ea

Se cuvine a prezenta un film religios intr-o biserica sau nu? Traditionalistii spun ca nu, deoarece biserica este un spatiu destinat exclusiv rugaciunii. Parintele Iuliu Gorea zice ca da, deoarece, pentru sfintia sa, biserica este un „laborator spiritual”, unde credinciosii se pregatesc sa poata face fata nevoilor cu care se confrunta zi de zi. Preotul Gorea a uimit intreaga comunitate cu ideile sale. Imbinand imaginatia cu electronica si religia, el a computerizat bisericile din Lita si Filea de Sus, facandu-i pe sateni sa ramana cu gura cascata de fiecare data cand vin la slujba. Crucile au jocuri de lumini, icoanele se invart gratie unor motorase speciale, cutia milei este dotata cu o celula fotosensibila. Cand un credincios pune un banut inauntru, cutia „ii multumeste”, cantandu-i o frumoasa melodie religioasa. Usile bisericii se inchid si se deschid automat, clopotele si perdelele sunt actionate cu telecomanda. „In cei 35 de ani de preotie am renovat doua case parohiale, am renovat si pictat doua biserici, dotandu-le cu sonorizari, automatizari de clopote, incalzire centrala si tot ce era necesar, drept pentru care ierarhii mi-au acordat toate distinctiile ce se pot da unui preot mirean”, ne-a mai spus parintele Gorea.

Fecioara Maria mergea prin sat calare pe magarus

Problemele religioase puse in discutie in cadrul bisericilor Lita si Filea de Sus sunt insotite de o argumentatie audio-vizuala moderna. Parintele organizeaza spectacole religioase, teatru radiofonic crestin, iar eroii locali sunt elogiati prin prezentarea unui film in care se scot in evidenta faptele lor de vitejie. „Important este succesul obtinut: desi sunt inconjurate de sectari fanatici, ajutati puternic din strainatate, bisericile mele, Lita si Filea de Sus, au ramas curate!”. Intr-unul dintre anii trecuti, chiar in Duminica Floriilor, preotul a pus in scena, dupa slujba, un spectacol cum nu s-a mai pomenit in Casa Domnului: dupa ce a interpretat in altar un cantec despre tradarea lui Iuda, acompaniindu-se la un sintetizator, parintele Gorea si-a dat jos sutana si s-a imbracat intr-un costum alcatuit dintr-o scufie rosie, o camasa albastra si niste cizme de cauciuc. Si asta n-a fost tot! Zornaind 30 de arginti in mana, a uimit intreaga asistenta cu rolul lui Iuda, jucand mai ceva ca in filmul lui Zeffirelli scena spanzurarii. „Am vrut sa conving oamenii ca fiecare dintre noi e un Iuda! Si cred ca am reusit. In arhiva mea exista diapozitive cu toata Biblia, cu Locurile Sfinte, cu biserici si manastiri importante de la noi si din strainatate. Pana acum am facut 16 filme didactice, 13 filme documentare, 17 filme artistice, iar 8 sunt in lucru. Majoritatea spectacolelor le-am realizat cu ocazia sarbatorilor de Craciun, fiind tratate evenimentele din Ierusalim si Betleem, cu ocazia Nasterii Domnului. Pe langa scenariu, am inclus o scena dotata cu decoruri, instalatii speciale de lumini, trucaje si costumatia actorilor. Toate astea le-am realizat cu ajutorul credinciosilor din localitate. Scenariile au fost scrise de mine, dar unele piese de teatru au fost semnate de ei”. Pentru fiecare dintre filmele regizate de preot actori au fost oamenii din comuna, cei care sunt si spectatorii vizionarilor din biserica. Ei au intrat serios in pielea personajelor si le-a placut enorm jocul. Cei care au trecut intamplator prin sat, atunci, s-au intalnit fata in fata cu soldatii romani, cu Iosif, Iuda, Toma-necredinciosul sau cu Fecioara Maria. Si-au facut semnul crucii și nu intelegeau despre ce e vorba. „Se filmeaza vreun film?”, se intrebau, uimiti, privind lung după Preacurata care calarea pe un magar vesel si le ura sfioasa tuturor: “Shalom!” (n.r. – Pace – ebr.).

Testament pe… CD-ROM

Si pentru ca toate acestea nu erau de ajuns, preotul a mai inventat ceva: comemorarea video a mortilor din parohia lui, surprinsi in secvente filmate de-a lungul timpului, chiar de el. Apoi a realizat primul testament-video al satului, unicat, cel putin la nivel national, daca nu si mondial! Parintele i-a sfatuit pe enoriasi ca ar fi bine sa lase urmasilor o urma a trecerii lor pe acest pamant. Asa ca, dupa o intelegere prealabila cu ei, a fotografiat cu o camera digitala casele din sat. Apoi i-a pozat si pe enoriasi, notand intr-un carnetel datele lor biografice. Cu ajutorul unui aparat stereo le-a inregistrat si vocea, dandu-le astfel posibilitatea sa se adreseze copiilor si nepotilor care vor privi imaginile atunci cand ei nu vor mai fi. A intregit materialul cu harti topografice de la cadastru si toate aceste informatii au fost introduse intr-un CD pe care l-a intitulat „Lita – dincolo de uitare“. In zilele in care se face pomenirea mortilor, preotul Gorea cheama satenii la biserica si, dupa slujba, pune televizorul in fata altarului si oamenii isi pot revedea rudele decedate. „N-a fost usor deloc“, recunoaste preotul. „Am muncit un an si jumatate la acest film despre viata celor 212 sateni care au murit in 26 de ani. Enoriasii mei au fost foarte receptivi si s-au bucurat cand si-au revazut la televizor rudele vorbind, spunand glume, razand. Parca despartirea de cei morti nu mai e atat de grea. Le-am indulcit putin suferinta si asta s-a vazut pe chipurile lor. Un baietas din sat a ramas de la nastere fara mama. Intamplator, eu am inregistrat-o video, inainte de tragedie. El i-a auzit prima data glasul, aici, la biserica. A vazut-o miscandu-se. Ea e mamica mea!, zicea copilul! Nu va puteti inchipui cata bucurie i-am putut face unui pui de om orfan si cum venea mereu la mine si in lacasul sfant ca sa i-o arat din nou.” Acum, preotul Iuliu Gorea lucreaza la o Biblie in versuri si cu imagini. E o munca epuizanta, dar pe care o face cu pasiune, vegheat zi si noapte de crucea metalica din Dealul Mare, de deasupra bisericii. Inchinata eroilor ardeleni din cel de-al doilea razboi mondial, aceasta constituie o replica la scara redusa, dar in alt stil, a cunoscutei cruci de pe Caraiman.(Editura MATEESCU)

2 thoughts on “CREDINȚĂ – TRASEE DE SUFLET

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s