MF3-1119

Avioane pentru orfanii și bătranii dintr-un azil

Inedit. Ca să îi înveselească pe bătrânii unui azil, un preot din Buzău le-a adus avioane militare în grădină.

Localitatea Câmpeni din judeţul Buzău, o comună înfloritoare pe vremuri, urma să dispară de pe harta ţării pentru că Ceauşescu visa s-o transforme în regiune agricolă. Nu s-a întâmplat aşa, regimul communist a căzut şi proiectele „Geniului din Carpaţi” au rămas nepuse în practică. Blestemul însă s-a ţinut scai de biata comună. După revoluţie, tinerii şi-au părăsit gospodăriile şi părinţii pentru a pleca în Occident la muncă lăsând baltă totul. De atunci Câmpeniul a rămas pustiu. Preotul prof. dr. Mihail Milea, din Buzău n-a vrut să lase lucrurile aşa. S-a hotărât să readucă la viaţă localitatea. Prima dată a umblat pe la autorităţi şi a primit câteva clădiri abandonate. Într-una din ele a făcut şcoala, într-alta un cămin pentru băieţi. În fosta primărie a aranjat căminul de bătrâni, cu o gospodărie anexă de invidiat. Aici i-a adunat pe toţi bătrânii singuri. Numărul lor ramâne constant, pentru că unii se sting din viaţă, apoi vin alţii, noi. Sunt vreo 15 în total. De ei au grijă tinerii din “Fundaţia pentru copii Sf. Sava de la Buzău”, înfiinţată tot de pr. Milea. Tinerii muncesc în grădină, gătesc, au grijă de animale. Se gospodăresc singuri ca într-o mare familie. “Copilaşii abandonaţi au între 3 şi 19 ani. Cei mari îi îngrijesc pe bătrânii abandonaţi, explică părintele. Încerc să-i înveselesc, să le dau de lucru, să le arăt că merită să trăiască. Unii n-au văzut în viaţa lor un avion. Aşa că le-am adus unul în curte. L-am primit de la Baza Aeriană de la Bobocu. Aparatul trebuia să fie dat la casat. Una dintre femeile de la azil a lucrat o viaţă în aviaţie. Pentru ea, avionul înseamnă o întoarcere la tinereţe, la clipele când cei din jur aveau nevoie de ea. Mai uită de bătrâneţe şi de dureri. E un fel de terapie.”
Tanti Nuţa are 88 de ani şi n-a văzut nicioadată un avion de aproape. Se bucură ca un copil când, după masă, se duce să se plimbe prin grădină, pe lângă magaoaia coborâtă din înaltul cerului şi priponită la ei, printre straturile de roşii. “Maică, ce curajoşi tre’ să fie aviatorii ăia! Să te urci tu în asemenea arătare din fier şi să zbori printre nori, fără frică! Io mă întreb adesea: oare n-a zărit niciunu’ vreun înger sau vreun sfânt?” Lângă grădina căminului, aproape de avion, tinerii fundaţiei au construit o bisericuţă, pe care au pictat-o cu mâna lor. Aici vin bătrânii să se roage, fericiţi că un preot inimos le-a colorat sfârşitul vieţii.(Răzvan Mateescu)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s